Vlad Părău
– născut la 3 noiembrie 1988 la Braşov
– absolvit gimnaziul şi liceul la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” Braşov
– a fost membru al organizaţiilor: „Cercetaşii României” filiala Braşov;
Centrul de Creaţie şi Spiritualitate Românească „Minisatul Sfântul
Andrei” Braşov
– din 2008, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”
şi la Facultatea de Litere şi Arte, secţia Franceză-Română, în cadrul
Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu
– din primăvara anului 2010, voluntar la Prietenii Mocăniţei Hârtibaciului
– septembrie 2010, obţinut statutul de membru al Asociaţiei „Prietenii
Mocăniţei Hârtibaciului”
– hobby-uri: lectura, istoria, tradiţia, muntele, bicicleta (şi, bineînţeles,
Căile Ferate…)
Sibiuagnitarailway.com
Asociația ”Prietenii Mocăniței” a fost creată în anul 2009 pentru a coordona eforturile celor care își doresc să ajute, prin efort voluntar, proiectul de restaurare a căii ferate de ecartament îngust Sibiu-Agnita.
Linia Sibiu-Agnita reprezintă, cu cei 51 de km, doar jumătate din fosta cale ferată ce lega orașul Sighișoara de Sibiu. Deschisă traficului în anul 1910, linia a fost folosită pentru transportul de mărfuri și persoane de-a lungul văii Hârtibaciului timp de 91 de ani, până la închidere în anul 2001. Traseul Sibiu-Sighișoara trecea prin 25 de localități, dintre care 3 orașe. Pe această linie au circulat trenuri tractate de locomotive cu aburi de producție austriacă (Wiener Neustadt), maghiară (Budapesta), cât și românești (Reșița). Linia Agnita-Sighișoara a fost închisă în anul 1965, clădirile gărilor de pe acest traseu fiind încă vizibile. După această dată, tronsonul Agnita-Sibiu a cunoscut o ultimă perioadă de vârf a traficului de mărfuri, dar și de călători în anii 70, când valea Hârtibaciului furniza economiei importante cantități de sfeclă de zahăr, material lemnos și cereale. Cam din această perioadă datează și ultimele lucrări importante făcute la întreținerea infrastructurii liniei și a clădirilor de pe parcurs.
Mai multe despre istoria si starea actuală a liniei se pot afla pe pagina noastră de internet – http://www.sibiuagnitarailway.com/ – la secțiunile „HiSTORY” și „CURRENT STATE”.
După închiderea liniei, proprietarii acesteia – Societatea de Administrare Active Feroviare (proprietarul activelor fixe) și Societatea Feroviară de Turism (propietarul materialului rulant) și-au dorit doar dezmembrarea liniei și valorificarea materialelor ca fier vechi. Intențiile lor distructive au fost stopate de implicarea Asociaței „Valea Hârtibaciului”, care a făcut demersurile necesare și, cu sprijinul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Sibiu, a reușit, în anul 2008, să o claseze ca monument istoric industrial, clasa B.
Pentru preluarea și administrarea liniei a fost înființată Asociația „Consorțiul pentru Dezvoltare Intercomunitară Sibiu-Agnita”, formată din consiliile locale ale localităților de pe traseu – Agnita, Alțâna, Chirpăr, Marpod și Nocrih. Încă de la înfințare, asociația a facut demersurile pentru ca linia, împreună cu clădirile și instalațiile aferente, să îi fie trecute în proprietate, dar s-a lovit de refuz și indiferență din partea conducerii S.A.A.F. și a Ministerului Transporturilor. Tot ce s-a reușit a fost obținerea concesionării liniei (fără clădiri) pentru o perioadă de 25 de ani. Acest lucru blochează capacitatea de finanțare a unor lucrări de minimă întreținere a liniei, puținele resurse financiare de care dispune Consorțiul fiind direcționate către plata redevenței, acesta fiind și așa o organizație cu un buget foarte mic.
În paralel cu aceste eforturi de tip politico-administrativ, noi, un mic grup de entuziaști ai căilor ferate și ai zonei Văii Hârtibaciului, am început munca voluntară la diferite obiective de-a lungul liniei. La început, pentru a curăța și erbicida liniile în vederea folosirii unei velodrezine de agrement, apoi pentru a asigura unele din clădiri împotriva furturilor și actelor de vandalism și a-i face pe cei din zonă să înțeleagă că aceste lucruri nu au rămas chiar ale nimănui. Pe masură ce se apropia data de 27 septembrie 2010, care marchează centenarul liniei Sibiu-Agnita, munca grupului de voluntari, constituiți deja în Asociația „Prietenii Mocăniței” (un nucleu de 10 tineri), s-a concentrat pe restaurarea unuia dintre cele 4 vagoane salvate de la casare în 2008 și curățarea liniei pe o distanță de 2 km, începând din gara Agnita înspre Sibiu.
Efortului nostru de restaurare a vagonului i s-a alăturat un grup de tineri voluntari liceeni din Agnita: Serviciul de Voluntari Agnita.
http://svasite.com/
Sprijinul acestor tineri a fost cel mai consistent ajutor în muncă fizică pe care l-am primit în ultimul an, pe lânga acela al diferiților „prieteni ai mocăniței” care ni s-au mai alăturat pe parcurs. Sprijinul financiar pentru lucrările efectuate în ultima vreme a venit din partea Fundației „Mihai Eminescu Trust” și al unor entuziaști ai căilor ferate din Marea Britanie.
Cu voia lui Dumnezeu și cu efortul imens al președintelui nostru, Mihai Blotor, cât și al unui număr restrâns de voluntari, dar și cu implicarea autorităților locale, s-a reușit ca anul acesta, in zilele de 25 și 26 septembrie, să se poată sărbători împlinirea a 100 de ani de mocăniță pe valea Hârtibaciului. Pentru acest eveniment a fost împrumutată o locomotivă cu aburi, iar Prietenii Mocăniței au reușit să aducă unul dintre vagoane în parametri funcționali și de minimă decență, precum și să pregătească porțiunea de aproximativ 1,5 km de linie pe care acestea au rulat.
Născut pe 10 august în București. Crescut prin București și Alexandria, Eugen e absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității București și viitor absolvent al Facultății de Relații Economice Internaționale de la Universitatea Dimitrie Cantemir.
Sibiu #hmeet2 